Cartea de nisip se află-n Grădina Raiului

 

Recenzie trimisă de Florin Buzdugan

Număr de pagini: 240 și 144[1]

An apariție: 2009 și 2011

Editura: Polirom

    Cartea de nisip este o carte nu chiar făcută din nisip. Prozatorul, eseistul și omul de cultură Jorge Luis Borges tratează în această carte mai multe teme: de la metafizică, la călătorii în timp, realități paralele etc. Una dintre povestirile care mi-a plăcut foarte mult este cea în care Jorge Luis Borges se-ntâlnește cu Jorge Luis Borges. Cei doi dau unul peste altul, de fapt, cel mai bătrân vine acasă la cel mai tânăr și, de-aici, se ițește (în maniera lui Borges) un adevărat covor în care cei doi joacă un șah în care ambii câștigă și pierd simultan, aflând lucruri pe care cel mai tânăr urma să le facă, cel mai bătrân a uitat că le-a făcut.

    În a sa Carte de nisip, Borges prezintă o serie de eseuri în care tratează motivul cowboy-ului, motivul inspirației divine în somn (luând ca model Sonata Diavolului, de Tartini, și alte lucrări), în care explică felul în care se poate ca Diavolul sau alte spirite ce plutesc în spațiu și timp, ce nu și-au găsit odihna veșnică i-au inspirat pe unii artiști în a crea o artă de proporții, ce transcende spațiul și timpul. Proză despre Martín Fierro, personalitate ce l-a marcat pe Borges (așa cum va explica autorul «implicit»).

    Cartea este de o mare însemnătate și de o mare profunzime, prezentând, în mare, modul în care autorul Sud-American vede lumea, tratează despre diverse teme filosofice, metafizice, de estetică, și chiar analizează anumite poeme.

    V-o recomand cu mare lectură și vă asigur că este mult mai reușită decât recenzia mea legată de această carte.

Nici nu-și dădea seama…

    A doua carte, Grădina Raiului, este un roman scris de Ernest Hemingway. Roman de dragoste, în care este analizată, de la-nceput până la sfârșit, viața de cuplu a lui David și Catherine Bourne.

    Cei doi sunt proaspăt căsătoriți și își petrec luna de miere pe Riviera franceză. David, scriitor, Catherine, nu știm exact, tot ce ni se spune este că are niște economii la bancă și se ocupă de publicarea romanelor lui David.

    Cei doi sunt îndrăgostiți și au o viață sexuală mai mult decât împlinită. Însă, inerent, apar și certurile. Înoată împreună, se tund la fel, se vopsesc la fel, Catherine ajungând să fie cea mai neagră norvegiană din lume.

    Ajung, într-un final, să arate ca frate și soră, ceea ce ne duce cu gândul la relațiile incestuoase dintre frate și soră. Ea îi subjugă lui identitatea și persoana, ajungând în punctul în care chiar îl substituie, însă, cei doi, într-un anumit punct de cotitură din roman, o cunosc pe Marita, personaj cheie, de care cei doi soți se simt egal atrași. Însă…

    Romanul lui Hemingway analizează viața de cuplu a tinerilor proaspăt căsătoriți, riscurile la care se supun cuplurile tinere când iau o astfel de decizie. Se-ajunge până-ntr-acolo încât drumul pe care pășesc este sinuos, când ascendent, când descendent, trecând prin toate ipostazele psihismului în general. Poligamia, abuzul de alcool, minciuna, secretele, și toate celelalte elemente sunt supuse analizei lui Hemingway într-o așa manieră încât nici nu-ți dai seama când romanul s-a terminat, dorindu-ți să continue.

    Lectură plăcută!


[1] Ediția pe care am găsit-o este de la Editura Polirom, Iași, 2011

Scroll to Top