Cum poate o carte să îţi schimbe viaţa?

Funcţiile creierului se îmbunătăţesc pentru zile întregi după ce citeşti o carte.

Cercetătorii de la Universitatea Emory din Atlanta au folosit un scaner fRMN pentru a identifica activitatea neuronilor atunci când vine vorba de citit. Studiul a arătat o intensitate mai mare la nivel neuronal a conexiuni sinaptice din aria corespunzătoare creierului cu înţelegerea după citirea unui roman. Totul sugerează cum că atunci când citeşti un roman, cititorul se transportă în rolul personajului principal al cărţii, în timp ce schimbări neutre sunt legate de sistemul de mişcare al omului. Mulţi oameni au susţinut că dacă citesc un roman special, cartea respectivă le-a schimbat viaţa, dar acum cercetătorii au descoperit că dacă dacă îţi place un roman atunci acesta poate face o schimbare reală, măsurabilă la nivelul creierului.

Cercetătorii de la Universitatea Emory din Atlanta, Georgia au descoperit impactul cum că dacă citeşti o carte aceasta poate provoca schimbări în aria din creier corespunzătoare cu regimul de „odihnă-alertă” a corului, care poate dura zile întregi. Aceştia şi-au propus să descopere misterul felului în care informaţia „intră” în creier şi apoi poate avea efecte chiar şi după câteva zile de la lectură.

Poveştile ne modelează vieţile şi în unele cazuri pot defini o persoană”, a spus Gregory Berns, cel care este la conducere în privinţa studiului şi directorul Centrului Universitar pentru Politica Neurologiei.

Ne dorim să înţelegem cum poveştile pătrund în creierul tău şi ce fac acolo”, a mai spus acesta.

Studiul a fost publicat în jurnalul Brain Connectivity, fiind bazat pe cercetare folosind o Rezonanţă Magnetică Nucleară funcţională (fRMN) pentru a privi reţelele creierul implicare în citirea de poveşti. Un total de doisprezece studenţi au participat în experiment şi aceştia au citit nouă secţiuni din romanul „Pompeii” scris de Robert Harris. Experimentul a durat în total nouăsprezece zile consecutive, subiecţii fiind observaţi pe parcursul citirii romanului – roman despre erupţia muntelui Vesuvius în Italia antică. Romanul a fost ales pentru modul de abordare al acţiunii, care se bazează pe ideile protagonistului Pompeii care vede semne ale eruperii şi se chiuie să ajungă înapoi în oraş pentru a-şi salva femeia pe care o iubeşte.

Profesorul Berns spunea: „Era important pentru noi ca naraţiunea din carte să fie puternică.

În timp ce încercările trecute s-au axat pe procesul cognitiv care era implicat în timp ce oamenii citeau în interiorul unui scaner fRMN, acest studiu a arătat că de fapt, în mod primar, trebuia să ne axăm pe efectele după ce lectura a luat sfârşit.

Studenţilor le-a fost scanat creierul în fiecare dimineaţă, după ce se trezeau timp de cinci zile la începutul experimentului. Apoi le-au fost date nouă secţiuni ale cărţii pe o perioadă de nouă zile şi rugaţi să citească fiecare câte treizeci de pagini din secţiune în fiecare seară. A doua zi de dimineaţă veneau la laborator pentru a fi scanaţi cu fRMN, fiind într-o stare de „ne-citire” – după ce răspundeau la un test cu întrebări care îi asigurau pe cercetători că aceştia citiseră cu adevărat cele treizeci de pagini.

După ce toate cele nouă secţiuni au fost complet citite, participanţii au fost scanaţi pentru alte cinci dimineţi fiind de această dată într-o stare de „relaxare/odihnă”.

Rezultatele au arătat o intensificare a activităţii neuronale pe partea stângă a lobului temporal al cortexului – o arie în care creierul este asociat cu receptivitatea pentru limbi – aceste rezultate au fost obţinute în dimineţile când subiecţii aveau de citit.

Chiar dacă participanţii nu citeau cu adevărat romanul în timp ce erau scanaţi, ei şi-au păstrat activitatea intensă a neuronilor” a spus profesorul Berns. „Noi numim asta un fel de <<activitate din umbră>>, un fel de muşchi al memoriei”, a mai adăugat acesta.

Cercetătorii au folosit un fRMN pentru a vedea că schimbările neuronale create de citirea unui roman sunt asociate cu senzaţii fizice şi motorii – sugerând că citirea unui roman de ficţiune te poate transpune în corpul protagonistului. Neuronii din această regiune au fost asociaţi cu cei care provoacă senzaţii pentru corp, aşa că numai gândindu-te că alergi, de exemplu, poate de fapt să activeze cu neuroni care chiar se ocupă de actul în sine numit alergat: în viaţa reală.

Ştiam deja că poveştile te pot pune în locul altcuiva, într-un sens figurat. Acum vedem că ceva asemănător se poate întâmpla din punct de vedere biologic.”, a spus Profesorul Berns. „Rămâne totuşi o întrebare deschisă referitor la cât timp pot dura aceste schimbări neurologice.”, a mai spus acesta.

Dar faptul că le simţim pentru câteva zile pentru un roman care şi-a fost recomandat sau impus de cineva, atunci asta înseamnă că efectele sunt mai intense pentru un roman pe care l-ai adorat, acesta putând să aibe un impact mai mare asupra biologiei creierului tău.

Aşadar, o carte bună nu numai că îţi stimulează imaginaţia, îţi deschide noi orizonturi sau te exaltează cu diferite stări emoţionale, dar aparent cortexul tău este atât de bun la a integra şi realiza conexiuni încât nu îţi mai trebuie nimic altceva, corpul tău simte o dată cu personajul principal ceea ce se întâmplă!

De multe ori m-am trezit cu inima bătându-mi atât de repede, ameninţându-mă să îmi părăsească pieptul, cu mâinile transpirate din cauza modului în care autorul îşi alegea cuvintele pentru a mă face să îmi „transpir” curiozitatea şi poate nu în toate cazurile am ştiut că de fapt e normal, ca sunt pur şi simplu contopită cu personajul şi atunci nivelul din sânge al epinefrinei creşte, conexiunile neuronale se intensifică, informaţia se propagă, iar corpul face ceea ce ştie cel mai bine: se adaptează şi se transportă în pielea unei persoane pe care nu a cunoscut-o niciodată, dar e pregătit să o accepte şi să lase un fel de alter-ego la butoane pentru o perioadă. Astfel, dragilor, sfatul meu este unul simplu: citiţi!

Sursa: dailymail.co.uk

Scroll to Top