Poezia portugheză postbelică și contemporană IV

Yigru Zeltil încheie panorama poeziei portugheze postbelice și contemporane prin acest ultim articol în care aduce informații esențiale pentru interesați de poezia portugheză contemporană și nu numai.
În cazul în care ați ratat celelalte articole, puteți citi de la coadă la cap, începând de aici.

Lectură plăcută, iar echipa Azi Citesc îi aduce nenumărate mulțumiri lui Yigru pentru efortul depus.
P.S.: Yigru le pregătește cititorilor și alte surprize, stay tuned!

1

„poeți fără calități” (2002, antologie de Manuel de Freitas)

Un fenomen oarecum similar cu „generația 2000” de la noi ar fi gruparea așa-zișilor „poeți fără calități” (Manuel de Freitas, Rui Pires Cabral, José Miguel Silva, Ana Paula Inácio ș.a.), cuprinși într-o antologie cu același nume publicată în 2002 de însuși Manuel de Freitas (BMW 2044 (2001); Game Over (2002); Blues for Mary Jane (2004); Jukebox (2005); Bună moarte! (2008) etc.). Polemizând cu poezia din mainstream-ul neomodernist (numărându-se printre puținii poeți agreați aceia care nu au tins către poezia de limbaj, ci au prelungit într-un fel sau altul tradiția poeziei neo-realiste angajate, precum A.M. Couto Viana sau J.M. Magalhães; singura excepție ar fi „geniul” Herberto Helder, nu întâmplător cel care s-a opus în cea mai mare măsură onorurilor instituționale, canonizării), acesta pledează pentru o poezie în concordanță cu această „epocă fără calități”, o poezie, așadar, a realului nud, cu tot derizoriul pe care îl implică. Precum fracturiștii români, „poeții fără calități” – cel puțin în teorie – vor să se întoarcă la „comunicare”, la pactul cu cititorul. În practică, discursul lor pare să fie nu atât tonic sau visceral, cât sceptic.

Nu e ca și cum nu m-aș gândi la sfârșitul lunii
am așezat acum magnetul în casier
mă mâhnea atâta energie invizibilă
mă gândesc la sfârșitul lunii și al vieții
și nu știu ce mă doare mai tare
ochii închiși ai fiicei mele
așteaptă pentru a ști cum se întreabă
fiica mea tatăl tău așteaptă răspunsuri
sau cum se pun întrebările certe
se evaporă casa și eu odată cu ea
preocupat de răspunsuri
de rămășițele întrebărilor
înlănțuiesc și legăn cuvintele.
(Carlos Alberto Machado, poem fără titlu din poeți fără calități)

În articolul „Direcții ale poeziei portugheze recente”, Nuno Júdice (unul dintre poeții criticați vehement în prefața antologiei sus-menționate) îi atacă la rândul lui pe „poeții fără calități” (pe care nu-i nominalizează și din care nu citează nici măcar un vers…), pe care îi consideră antipoetici și – oricum – mimetici, insuficient de radicali și întârziați față de poezia anglo-americană sau de cea spaniolă… Dacă este doar o reglare de conturi, așa cum se practică și la noi… greu de spus din afară.

Peste șase ani, puțin mai mult vei fi
decât asta: semnul de carte
pe care l-ai semnat, subit redescoperit,
o frază care poate fi un vers
(„niciodată n-am fost capabil de a iubi niciodată”)
la mijlocul unei cărți sau a vieții mele.
Să uităm, de data asta, neînțelegerile,
mâhnirea tăinuită cu care
buzele tale au atins hârtia
de orez – și s-au ars (aceeași carte
mi-a spus că n-ai folosit drept filtru
biletul spre Seixal, 12 sept. 1996).
Îi voi fi întrebat pe alții dacă arta poate fi rațiunea
artei, pe când gelozia (dezvoltându-se
în beznă) izbește în poate cele mai bune pagini.
Sau nici aia nu voi face: dimineața de afară
e o nouă promisiune a renunțării
și chiar acum am vizionat Mamma
Roma
– încă un film, toată viața,
să ne despartă.
Când, în fine, nimic
din nimicul ăsta nu va rămâne, as I sail out to die
cu ultima amintire a numelui tău.

(Manuel de Freitas, „Într-o carte de Dylan Thomas”, din volumul Blues for Mary Jane, 2004)

 

2

Golgona Anghel, Ca o floare de plastic în vitrina unei măcelării (2013). O poetă de origine română care a scris o teză de doctorat despre poetul Al Berto; a mai publicat câteva volume la importante edituri de poezie din Portugalia, printre care și un volum colectiv, Lobos (Lupi, 2013), în care figurează alături de David Teles Pereira și Diogo Vaz Pinto.

Doamna noastră nu uită de Bulgaria,
După școală cei trei păstorași beau ceaiul
Pâine cu unt înmuiată în cafeaua cu lapte
Lapte fierbinte – e rece – pe munte
Foarte frig pe munte BRRHh
Doamna noastră nu uită de poporul bulgar,
Le dă frig când e nevoie și soare când e nevoie,
Când e nevoie bulgarii au de asemenea zăpadă,
Oile urcă muntele urmând pașii celor
Trei păstorași – oile urcă,
oile coboară,
coboară muntele, oamenii și oile
Doamna noastră nu uită de Bulgaria
Se înfățișează mereu frumoasă și sexi bulgarilor
în rochia ei de satin roșu,
brațe delicate, făcute nu din lumină, ci din carne și oase
îngenunchează înaintea ei în umbra unui măslin
Cei trei păstorași bulgari

(Nuno Brito, „Cei trei păstorași bulgari”, din volumul Delir ungar, 2009)

Într-un timp relativ scurt, Manuel de Freitas și Rui Pires Cabral par să fi intrat deja în circuit (la fel de repede ca „douămiiștii” noștri cândva atât de underground), alături de alți câțiva poeți tineri, unii dintre ei grupați în jurul unor reviste precum criatura (Ana M.P. Antunes, David Teles Pereira, Diogo Vaz Pinto) sau cràse (Nuno Brito, Luís Felício, Sara F. Costa, Tiago Patrício). Ar mai trebui menționați aici și scriitorii  care, în ultimii ani, s-au afirmat simultan în poezie și în proză sau dramaturgie: Gonçalo M. Tavares, Pedro Mexia, José Luis Peixoto, valter hugo mãe ș.a.

3

Noua poezie portugheză (2011), o antologie de Manuel de Freitas.

Altminteri, situația pare a fi puțin diferită de cea de la noi: mai multe „voci” decât „coruri”, poate mai mulți poeți decât cititori de poezie; în orice caz, editurile de poezie sunt și acolo o nișă (poate cu excepția celor mai mari, precum Assírio & Alvim). Totuși, o dovadă de mai mare profesionalism e cel puțin faptul că fundația Calouste Gulbenkian derulează un proiect on-line, prin care sunt publicate în portugheză și în engleză câteva texte din fiecare poet important care a publicat volume noi după 2000 (inclusiv dintre cei pe care i-am discutat mai sus), Poems from the Portuguese. 21st Century Poetry: http://www.poemsfromtheportuguese.org/ Un lucru care, evident, nu s-a realizat încă în România – dacă s-ar face, ar fi prăpăd ca pe vremea poneiului roz…

Sper că v-am stârnit curiozitatea! Probabil că s-au strecurat și câteva greșeli sau omisiuni, uneori am fost nevoit să traduc într-o manieră „infidelă”… Ar mai fi și alți poeți (unii nu mai puțin importanți decât cei pe care i-am prezentat) care, din motive diverse, n-au încăput în această panoramă: Natália Correia (care se declara nu poetisa [forma de feminin din portugheză], ci poeta), Fernando Lemos, António Gedeão, extrem de popularul David Mourão-Ferreira (și alți poeți din jurul revistei Távola Redonda), M.S. Lourenço, F. Assis Pacheco, Pedro Tamen, Vasco Graça Moura, Fernando Echevarria, Manuel António Pina etc. etc. Desigur, ar fi nevoie de un volum destul de vast pentru a-i aborda pe toți aceștia pe larg – dar nu vă îngrijorați. O antologie de poezie de limbă portugheză se numără printre proiectele mele pe termen lung – dar, până atunci, în limita posibilităților mele actuale de traducător, v-am încântat (sper) cu seria aceasta de articole inedite pentru România. Voi publica și texte mai „profesioniste” pe aceeași temă, dar, probabil, cel mai curând voi scrie ceva despre poezia contemporană braziliană…

 

BIBLIOGRAFIE
1. Ediții de autor/antologii

Belo, Ruy (1997), Boca bilingue (Obra poética de Ruy Belo), Editorial Presença, Lisboa
Berto, Al (1997), O Medo, Assírio & Alvim, Lisboa
Brandão, Fiama Hasse Pais (2010), Âmago (antologia), Assírio & Alvim, Lisboa
Breyner Andresen, Sophia de Mello (1995), Obra poética I, Caminho, Lisboa
Hatherly, Ana (1975), a reinvenção da leitura, Editorial Futura, Lisboa
Hélder, Herberto (1996), Poesia toda, Assírio & Alvim, Lisboa
Maria Lisboa, António, poesia, Assírio & Alvim, Lisboa
O’Neill, Alexandre (2007), Poesias Completas, Assírio & Alvim, Lisboa
Ramos Rosa, António (2001), Antologia Poética, Publicações Dom Quixote, Lisboa

2. Critică

Júdice, Nuno (1997), Viagem por Um Século de Literatura Portuguesa, Relógio D’Água, Lisboa
Kaufman, Helena, Klobucka, Anna (1997), After the Revolution: Twenty Years of Portuguese Literature, 1974-1994, Bucknell University Press
Manuel Magalhães, Joaquim (1989), Um pouco da morte, Editorial Presença, Lisboa
Melo e Castro, E.M. (1987), As Vanguardas na Poesia Portuguesa do Século XX, Instituto de Cultura e Língua Portugues, Lisboa
Melo e Castro, E.M. (1995), Voos da Fénix Crítica, Edições Cosmos, Lisboa
Ramos Rosa, António (1987), Incisões oblíquas: estudos sobre poesia portuguesa contemporânea, Caminho, Lisboa
Saraiva, António José; Lopes, Óscar (2010), História da literatura portuguesa, 17ª edição, Porto Editora, Porto
Torres, Rui — org. (2008), Poesia Experimental Portuguesa – Cadernos e Catálogos (Volume I – Enquadramento teórico e contexto crítico da PO.EX.), www.po-ex.net

2.1. În periodice

Júdice, Nuno (2009), Caminhos da Poesia Portuguesa Recente, na Via Atlântica, nº 15
Maffei, Luís (2005), Os poetas sem qualidades: em busca da contemporaneidade possível, na Revista de Letras, 45 (1): 151-171, São Paulo

Scroll to Top