Să nu te întorci niciodată!

Prima senzație pe care am trăit-o imediat ce am citit câteva pagini din cartea lui Lee ChildSă nu te întorci niciodată!, a fost aceea că sunt așezată confortabil într-un fotoliu și urmăresc un film de acțiune tipic american. Aceeași senzație am păstrat-o până la ultimul rând.

Romanul e unul plin de acțiune, susținută și prin omniprezența dialogului (nu există pagină fără replici, așadar ritmul în care curge firul epic e unul alert), iar personajele se conformează fidel acestei curgeri. Jack Reacher este un fost maior din armata americană care se întoarce la vechea bază (110, Virginia) pentru că vocea comandantului actual, Susan Turner, îl intrigase peste măsură atunci când au purtat o discuție telefonică. Atât de mult, încât și-a spus că merită făcută o vizită, în ciuda distanței, numai să o cunoască. Pornise tocmai din Dakota de Sud, pe timp de iarnă, cu aventuri la tot pasul, însă vicisitudinile vremii nu sperie prea ușor un fost soldat pasionat de meseria lui.

Ajuns la bază, este surprins de câteva aspecte: maiorul Turner este de negăsit, toată lumea se comportă dubios, iar noul comandant, Morgan, locotenent-colonel în Armata Statelor Unite ale Americii, nu pare prea implicat în viața militarilor. Îl chestionează scurt pe Reacher pentru a afla scopul vizitei sale, iar mărturisirea lui sinceră (interesul stârnit de vocea maiorului Turner) nu pare deloc plauzibilă în urechile lui. Mai mult, îi aduce la cunoștință faptul că, începând cu acel moment, este rechemat oficial în serviciu pentru a putea fi judecat cu privire la două dosare despre care fostul maior află doar acum: unul de paternitate și celălalt pentru că ar fi bătut un oarecare domn Rodriguez, în urmă cu șaisprezece ani, bătaie ce a dus la moartea lui. Reacher nu-și amintește nici de numele femeii (Candice Dayton) cu care se presupune că ar avea o fiică de 15 ani, nici de Rodriguez, astfel încât senzațiile de suspiciune de la început devin acum certitudini, sigur este o înscenare, în care este implicată și Turner, mai ales că nu are voie să ia legătura cu ea pentru că e… arestată (luare de mită).
Din acest moment, acțiunea se precipită. Reacher ajunge și el încarcerat pentru că nu colaborează în privința celor două dosare. Știe însă că maiorul Turner e în aceeași instituție, așa că folosește prilejul ca să ia legătura cu ea. În timpul unei vizite a avocaților, Reacher reușește să evadeze, luând-o pe Susan cu el. Începând cu acest moment sunt doi evadați, drept urmare drumul lor va fi unul incognito. Poliția și FBI-ul nu sunt anunțate, astfel încât ei trag concluzia că cei care le-au înscenat dosarele și flagrantul cu mită sunt din sistem, dar lucrează pe lângă el. Tot ce cunosc deocamdată e faptul că acțiunile au legătură cu Afganistanul și niște livrări. Dar nu știu despre cine e vorba și nici ce se livrează, trag doar concluzia că e vorba de sume imense, iar ei le stau în cale, prin seriozitatea cu care își fac datoria.

Periplul celor doi e unul palpitant. Desigur, vorbim de un bărbat și o femeie, așa că, după cum era și firesc, ținând cont de motivul întoarcerii la bază al lui Reacher, între ei există o atracție care urmează aceleași reguli precum acțiunea: alertă și intensă. În plus, suspansul este asigurat de faptul că sunt urmăriți în permanență, cu scopul de a fi lichidați, nu judecați. Așadar, schimbă mereu mașini (cred că autorul este un pasionat notoriu, cel puțin 50-60 de mărci sunt enumerate, descrise în detaliu), se cazează uneori „la vedere”, intuind că, din moment cu nu au fost anunțate oficialitățile, nimeni nu-i va deranja în văzul lumii, dorind ca totul să fie rezolvat pe nevăzute, cât mai silențios. În plus, Reacher pare să nu reacționeze la fel ca ceilalți oameni, pur și simplu nu manifestă frică nicio clipă. Explicația o regăsim într-un schimb de replici cu Susan, când îi dezvăluie motivele absenței acestui sentiment firesc în situațiile limită: Când e vorba de frică, ADN-ul meu e la fel ca al oricărui om. M-am antrenat, atâta tot. Ca să transform automat teama în agresivitate (p. 263).

Din punctul de vedere al discursului narativ, se observă lesne că frazele sunt scurte, predomină propozițiile, ceea ce, pe lângă dialog, contribuie la curgerea nestingherită a acțiunii. Sigur că, din punctul de vedere al unui cititor pasionat, acest lucru nu este neapărat o calitate, dar, fără îndoială, atunci când vrei o lectură ușoară, alertă, a cărei acțiune să stârnească spiritul de aventură și nu latura reflexivă, cartea pare a fi alegerea potrivită.

Finalul mi-a părut relativ simplu, ținând cont de suspansul continuu în care te ține lectura. Dar este unul cât se poate de specific unui film american, de care pomeneam la început. Eroul tipic („good guy” Reacher), iubita acestuia (Susan, care se ridică, bineînțeles, la înălțimea tuturor standardelor) dejoacă planurile celor ce i-au urmărit, sunt lăudați pentru curaj și intuiție, iar apoi viața își reintră în făgașul firesc.

Dați-i o șansă, mai ales dacă iubiți acțiunea intensă. Și filmele americane. Eu le prefer pe cele europene, dar nu mi-a displăcut deloc lectura ușoară, relaxantă a unui „scenariu de film”. Vă asigur că cele 512 pagini ale cărții nu sunt deloc o problemă. „Vizionare plăcută!”

Scroll to Top