Zi după zi – David Levithan

„Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construiești scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubești stă în fața ta, iar tu vrei să faci tot ce-ți stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârșit posibilă. Iar când sunteți doar voi doi, singuri într-o cameră, poți să pretinzi că așa este, că așa va fi.”

Câți dintre noi nu s-au trezit într-o dimineață cu dorința arzătoare de a fi altcineva? Câți dintre noi nu am spus măcar o dată în viața noastră: mâine vreau ca totul sa fie schimbat? Ei bine, A. are parte de acest lucru încă din ziua în care s-a născut, el este un suflet ce, pentru 12 ore, poate pune stăpânire pe trupurile celor de aceeași vârstă cu el, trăind în viața lor, ajutându-i și încercând din răsputeri să nu-și facă simțită prezența într-un mod negativ. A. s-a obișnuit cu acest mod de viață, cu schimbările ce survin în fiecare dimineață, însă în ziua în care apare Rhiannon totul se schimbă.

A. se va îndrăgosti atunci pentru prima dată, va simți fiorul unui sentiment nemaiîncercat până atunci și se va vedea pus în situația de a alege cum își va continua viața. Un lucru este cert: Rhiannon trebuie să facă parte din el, sentimentele pentru ea îl vor face să schimbe fiecare regulă pe care o avea până atunci.

Cartea se va contura pe relaţia încâlcită dintre cei doi, pe sentimentele lor contradictorii, pe oamenii ce vor fi răniţi în urma întâlnirilor dintre ei. Când David Levithan a scris “Zi după zi” nu cred că s-a gândit de la început până unde va ajunge relaţia celor doi pentru că fiecare rând pare a fi scris într-un mod spontan, fiecare nou cuvânt te va face să-ţi doreşti mai mult şi mai mult.

Zi după zi vorbește despre sacrificiu, despre puterea de a lăsa în urmă oameni de toate felurile, de a iubi pe cineva care nu ar trebui să te iubească, dar te iubește. E greu să definești cartea, e greu să explici acțiunile lui A., dar cel mai greu este să-ți imaginezi sfârșitul, care te va lăsa cu ochii puțin în lacrimi. Cartea nu este una siropoasă, ba din contra, iar personajele sunt structurate într-un mod aparte, fiind prezentate mai ales în mod indirect. Nu există un portret fizic al lui A., el luând forma tuturor oamenilor pe care-i va folosi ca „gazdă”, iar, din punctul meu de vedere, acest lucru îi conferă cărții un plus. A. poate fi oricine, orice persoană pe care am întâlnit-o sau am vrea să o întâlnim o dată în viață. Nici băiat, nici fată. Nici tânăr, nici bătrân. A. este tu.

Nu există o limită de vârstă pentru această carte, așa cum ne-a obișnuit editura Trei, aceasta poate fi citită de orice categorie de vârstă, de fiecare om ce dorește să-și schimbe viața, care s-a săturat de rutina vieții de zi cu zi.

„Când prima dragoste se sfârșește, cei mai mulți oameni știu că vor veni și altele. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri.”

Scroll to Top